Soluţii UNESCO pentru centrul vechi al Bucureştiului

Centrul vechi al Bucureştiului poate evita soarta avută, în ultimii 70 de ani, de zona istorică prima capitală a Braziliei, Savador de Bahia. Concluzia, desprinsă logic din prezentarea făcută de arhitectul Leo Orellana, în prima zi a conferinţei “Turism şi cultură, elemente ale dezvoltării durabile”, desfăşurate sub egida UNESCO în localitatea tulceană Uzlina, este cu atât mai interesantă cu cât, până la un punct, destinul urmat de cele două arii protejate a fost identic. Cu toate că zona veche a prmei capitale a Braziliei (între 1549-1768) a fost declarată încă din 1937 “centru istoric”, prin decret al autorităţilor federale braziliene, iar sume uriaşe de bani au fost pompate aici de-a lungul ultimelor cinci decenii, pentru a subvenţiona desfăşurarea diverselor activităţi pe locul unde turiştii se aşteptau să le găsească, rezultatul a fost un fiasco total. Zona a fost în timp ocupată de săraci, iar centrul istoric a devenit un focar de prostituţie şi trafic de droguri, care ridică serioase probleme de securitate pentru turişti.
Explicaţia dată de Leo Orellana, unul dintre coautorii lucrării “Districte istorice pentru toţi – o abordare socială şi umană pentru o revitalizare sustenabilă” editată de UNESCO, este că locuinţele din centrul vechi au încetat pur şi simplu să mai fie funcţionale pentru descendenţii bogaţi ai vechilor proprietari. În aceste condiţii, prin vânzări succesive,  casele au tot decăzut din punct de vedere social, ajungând să fie deţinute sau chiar ocupate fără forme legale de oameni extrem de săraci. Similitudinile cu situaţia centrului istoric al Bucureştiului sunt clare: şi aici, vechile locuinţe negustoreşti sunt acum total improprii pentru locuit, necesitând modificări structurale majore (inacceptabile în cazul unui monument istoric) pentru a putea corespunde standardelor secolului XXI. Şi la noi, în aceste case s-a aciuat o faună pestriţă, iar cele câteva magazine care mai subzistă la parter nu au nici o legătură cu genul de comerţ pe care s-ar aştepta să-l găsească turiştii în zona istorică a unei capitale europene. Soluţia propusă pentru acest gen de probleme în cadrul conferinţei desfăşurate sub patronajul ambasadorului României la UNESCO, Nicolae Manolescu, şi conduse de Francoise Riviere, directorul general adjunct al UNESCO pentru cultură, este viabilizarea acestor zone prin direcţionarea spre acele activităţi economice dezirabile pentru un centru istoric şi care se pot susţine fără subvenţii în spaţiile respective.